miercuri, 28 mai 2014

Islay

Cine spune Scotia si nu isi imagineaza grabnic umbrela, ciubote de cauciuc, frig si o limba de neinteles? Eu!

De ce Islay? Daca ai drag de whisky si daca iubesti cotloanele desprinse din rai, daca iubesti sa…iubesti, atunci Islay, negresit!

Islay e fermecatoare pentru ca nu seamana cu maruntul desprins din cotidian. In acelasi timp, impreuneaza  cele mai zornaitoare emotii si franturi din locurile dragi, cat sa iti rascoleasca inima. Are un déjà vu care te face sa uiti carui timp apartii. Doar esti!

Este o insula cocheta,  biruita de romantism, inspiratie si arome patrunzatoare. Are o energie care te tine captiv intr-o stare de beatitudine, departe de timpul cu minute si secunde necrutatoare.

De ce festivalul de whisky? Pentru ca Islay se primeneste cu tot ce are mai frumos, pur si gustos pentru oaspetii ei. Pentru ca oamenii sunt umili, simpli, deschisi si te pierzi in accentul lor, cu un ritm aproape exploziv. Pentru ca este o pagina desprinsa dintr-o carte veche, cu infatisare prafuita si miros greu de cerneala: focile se vad de la fereastra, tolanite pe pietre iar farul, de pe celalalt mal, prelungeste o asteptare si o tensiune aventuroasa (foarte curand iti imaginezi ca pe apa plutesc sticle cu mesaje SOS si in orice clipa ai putea fi unicul martor al unui naufragiu imaginar). Localnicii cu fustite in carouri (kilts) trezesc curiozitatea si impart o bucurie molipsitoare. Capitolele din poveste se consuma la cafeaua de dimineata, rostite de un englez cu accent sofisticat si voce soptita care insa, iubeste Scotia!!! Apoi continua la pub, pe plaja, la distilerii, pe pietre, in gand, in vorbe, in priviri, in licori patrunzatoare....in tot!


Pentru ce sa revii? Pentru ca plecarea nu este nici apasatoare si nici trista. De pe puntea vaporului, ochii se adancesc in umbrele muntilor din fundal, in miscarea apei iar trupul este inundat de magia cimpoiului care rasuna de pe mal cu pasiune, nesat si frumos. Un frumos care doare, insa te face sa revii la tine si la ceea ce iti este drag: libertatea!





















m.

duminică, 4 mai 2014

Buttermere

Buttermere- cu Ceahlaul in minte si inima.

Asadar, cateva zile de planificare si jumatate de ora pentru bagaje.
Vremea oscila intre buna si rea, intre soare si ploaie, ca intr-un final sa se opreasca la…soare!
Nerabdarea a dat desteptarea cu o ora inaintea ceasului…asa ca, am pornit la drum cu noaptea-n cap.

Privelistea in Lake are o frumusete rara, aparte. Casele albe din piatra, cu flori multicolore in fata, se ivesc ca din neant sa-ti bucure privirea. Lake pare desprins dintr-o lume a hobitilor: iarba perfecta si imaculata de un verde hipnotizant este acoperita cu muschi fin, in care ti se afunda talpile.
Copacii sunt asezati strategic, filtrand cu maiestrie lumina. Cararile de munte sunt pietruite cu dale mici si mari, albe si negre, care isi fac loc printre florile salbatice si arbustii teposi. Pietrele (mult detestate de picioare) pareau firmituri stranutate de un urias, si impanzite peste tot in calea drumetilor. Sus, soarele s-a preschimbat rapid intr-o atmosfera laptoasa, rece si umeda.  

Dupa un urcus pieptis pe pietre slobode (45 de grade), a urmat, dupa cateva ore, un coborat spectaculos (panta cu 80 de grade inclinatie) si extrem de solicitant.

Aparatul nu prea s-a lasat scos din rucsac, lasand ochii sa se bucure liber de privelistea glorioasa iar plamanii sa inspire un aer oarecum racoros (undeva pe la 0 grade) dar sanatos. Oamenii care se plimbau pe creste, de jos, pareau de-o schioapa, contrastand dureros cu pantele abrupte care amenintau in fata.

Intr-un gest de salvare, mintea preia controlul iar trupul istovit stie un singur lucru: “inainte, inainte, inainte.” Asa, ai certitudinea ca implinesti ceea ce ti-ai propus. Cand ajungi in varf, senzatia este unica. E ca si cum ai avea un ochi magic si poti vedea peste tot si in toate cu o profunzime ce nu da gres.

Nici gradele nu mai sunt 0, nici efortul nu mai este ce a fost…te invaluie bucuria. O bucurie inocenta care se cere daruita si altora, lumii.

Si, incet, incet, incepi sa vizualizezi berea care te asteapta jos, iar o toropeala placuta si relaxanta te face sa simti ca poti. Da, poti orice!














m.