marți, 16 septembrie 2014

povesti despre fluturi.

o usa masiva si nenumarate patratele captusite cu iarba albastra. iarba uscata si frumos mirositoare. usa se deschide cu un scartait ascutit si o aroma de levantica si haine proaspat intinse la uscat invadeaza narile.

si apoi, din neant, un fluture: "am aripi. le vrei? ma duc in locuri minunate, cu mult cer albastru si alti fluturi colorati."

fluturele zboara grabit, repezit de o albina. “si eu am aripi. un fel. si zbor in lung si in lat, fara oprire. uneori, in zadar si este istovitor. si aripile se frang mereu, dar peste noapte apar altele. si ma duc si mai departe, insa intotdeauna se incalcesc in acelasi copac. ca si cum copacul s-ar muta cu fiecare ceas, cate un pas. un pas urias.”

albina si fluturele ar putea sa isi uneasca aripile. sau macar sa si le imprumute. cu randul, civilizat.

albina: oare ce e dupa copac?

fluturele: cat de inalt este copacul?

albina: cat efort trebuie sa faci si cat trebuie sa te antrenezi?

fluturele: si apoi, daca dupa copac nu este nimic?

albina: doar gol si un vis trist care sa te inghita intr-o clipita…

fluturele s-a gandit sa isi construiasca aripi trainice. inalte, puternice, deloc tematoare. aripi care sa nu poata fi oprite de crengile rautacioase si neputincioase ale copacului. in fiecare seara, timp indelungat, a adaugat cate o frantura de aripa la visul lui. si lua forma unor ganduri. ganduri care nu se asemuiau cu nimic cunoscut, dar persistau obsesiv.

 intr-o zi, o forta launtrica il imbie spre copac.

norii se inghesuiau a furtuna. o furtuna ce ameninta pajistea atat de linistita.  vantul s-a starnit, si pana sa isi dea seama, fluturele s-a trezit aruncat in valtoare. nu era nimeni in preajma sa-i auda tipetele disperate: "unde sunteti, voi, celelalte creaturi? 
vantule, opreste-te, opreste-te acum!

dar vantul s-a pornit si mai tare, suierind asurzitor; l-a ridicat pe bietul fluturas si apoi...si apoi furtuna s-a domolit. lumea a renascut, s-a transformat, s-a inchis si s-a deschis....

a clipit. a deschis un ochi. albastru. l-a inchis repede la loc. a deschis al doilea ochi. si mai mult albastru. un albastru minunat, curat si cald. 

pasarea s-a ridicat repede. memoria, atasamentele, sentimentele/resentimentele...toate disparusera. era doar bine.


si dintr-o data, ziua a devenit minunata si usor de purtat in zbor. un alt zbor, peste un alt copac. spre o alta albina.








m.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu