duminică, 4 mai 2014

Buttermere

Buttermere- cu Ceahlaul in minte si inima.

Asadar, cateva zile de planificare si jumatate de ora pentru bagaje.
Vremea oscila intre buna si rea, intre soare si ploaie, ca intr-un final sa se opreasca la…soare!
Nerabdarea a dat desteptarea cu o ora inaintea ceasului…asa ca, am pornit la drum cu noaptea-n cap.

Privelistea in Lake are o frumusete rara, aparte. Casele albe din piatra, cu flori multicolore in fata, se ivesc ca din neant sa-ti bucure privirea. Lake pare desprins dintr-o lume a hobitilor: iarba perfecta si imaculata de un verde hipnotizant este acoperita cu muschi fin, in care ti se afunda talpile.
Copacii sunt asezati strategic, filtrand cu maiestrie lumina. Cararile de munte sunt pietruite cu dale mici si mari, albe si negre, care isi fac loc printre florile salbatice si arbustii teposi. Pietrele (mult detestate de picioare) pareau firmituri stranutate de un urias, si impanzite peste tot in calea drumetilor. Sus, soarele s-a preschimbat rapid intr-o atmosfera laptoasa, rece si umeda.  

Dupa un urcus pieptis pe pietre slobode (45 de grade), a urmat, dupa cateva ore, un coborat spectaculos (panta cu 80 de grade inclinatie) si extrem de solicitant.

Aparatul nu prea s-a lasat scos din rucsac, lasand ochii sa se bucure liber de privelistea glorioasa iar plamanii sa inspire un aer oarecum racoros (undeva pe la 0 grade) dar sanatos. Oamenii care se plimbau pe creste, de jos, pareau de-o schioapa, contrastand dureros cu pantele abrupte care amenintau in fata.

Intr-un gest de salvare, mintea preia controlul iar trupul istovit stie un singur lucru: “inainte, inainte, inainte.” Asa, ai certitudinea ca implinesti ceea ce ti-ai propus. Cand ajungi in varf, senzatia este unica. E ca si cum ai avea un ochi magic si poti vedea peste tot si in toate cu o profunzime ce nu da gres.

Nici gradele nu mai sunt 0, nici efortul nu mai este ce a fost…te invaluie bucuria. O bucurie inocenta care se cere daruita si altora, lumii.

Si, incet, incet, incepi sa vizualizezi berea care te asteapta jos, iar o toropeala placuta si relaxanta te face sa simti ca poti. Da, poti orice!














m.

Un comentariu:

  1. Miha draga,ai un talent extraordinar de a povesti cu profunzime si sensibilitate. Sunt asa de incantata sa te redescopar si in aceasta postura. Iar imaginile sunt mai mult decat coplesitoare prin curgerea lor . Te felicit si urmaresc cu interes fiecare urma a pasilor pe unde lasi sa umblam si noi,care te cunoastem,odata cu tine. Te imbratisez cu drag,foarte frumos!!! Lacri

    RăspundețiȘtergere