vineri, 25 decembrie 2015

and so it is!




To do list


- sa fiu prezenta in viata mea;
- sa iubesc mult. cu pasiune. in locuri noi;
- sa beau vin la apus. pe o colina;
- sa alerg in ploaie;
- sa fac fotografii;
- sa cred in oameni; stiuti si nestiuti;
- sa ascult povesti; povesti emotionante- farame de suflet;
- sa iert mai mult; 
- sa ascult. sa simt;
- sa rad zgomotos, cu pofta. contagios; pentru ca rasul vindeca;
- sa fiu mai putin panicoasa;
- sa devin prietena cu viata;
- sa privesc oamenii drept in ochi.

















m.

duminică, 18 octombrie 2015

dimineti de toamna cu amintiri




cateodata,  amintirile imprumuta ceva din raceala diminetilor de toamna. dimineti reci, incetosate, cu un frig care iti strapunge oasele. 

iar unele amintiri, se infiltreaza atat de adanc incat devin una cu tine, cu ceea ce esti, cu ceea ce simti ori cu ceea ce gandesti. 





















m.

duminică, 1 martie 2015

starile naturii.

pare ca este toamna. insa nu! este o asteptare placuta, cu furnicaturi. si nesomn.

cu ploaie torentiala si stare de calm.

cu urme adanci care adapostesc ganduri incarcate de emotie.


















m.




luni, 2 februarie 2015

Printre zile....

Locurile au amintiri, au bucurie, au soare si umbre, au miros, zgomot si energie.


Oamenii au viața, iubire, caldura, pasiune si culoare. 




















m.


duminică, 4 ianuarie 2015

Amintiri inzapezite

Amintirile cu iarna vorbesc despre bunici, asa, cum era demult: nameti de zapada in care se infingeau saniile incarcate, rasete de copii, obraji inghetati, o energie si o pofta de joc fara sfarsit, focul aprig din soba, miros de portocala si de cozonac si povestile bunicului.

Povesti repetate la infinit, insa vocea si talcul bunicului de a povesti le facea magice si speciale.
Manusile legate cu ata erau mai mereu abandonate in zapada scartaitoare iar prieteniile cele mai frumoase aveau in comun saniusul si inaltarea babelor de omat. 

Iarna, in mare parte este despre nostalgie, despre viitor, despre planuri si perseverenta, despre liniste si daruire, detasare si reflectie. Insa, mai presus de orice, iarna este despre iubire si acceptare, despre lucrurile mici care clădesc lucruri mari si care, pot modifica destine. 

Iarna intruchipeaza libertatea si bucuria de a fi in vietile altora si in viata ta, prezent si nealterat. 

Iarna mea este despre amintirile celor dragi care locuiesc la mine in suflet, pe vecie. 
Iarna mea are culoare, optimism si veselia de a putea fi oricând copil intr-o lume de adulti rataciti si innegurati. 



















M.






marți, 16 septembrie 2014

povesti despre fluturi.

o usa masiva si nenumarate patratele captusite cu iarba albastra. iarba uscata si frumos mirositoare. usa se deschide cu un scartait ascutit si o aroma de levantica si haine proaspat intinse la uscat invadeaza narile.

si apoi, din neant, un fluture: "am aripi. le vrei? ma duc in locuri minunate, cu mult cer albastru si alti fluturi colorati."

fluturele zboara grabit, repezit de o albina. “si eu am aripi. un fel. si zbor in lung si in lat, fara oprire. uneori, in zadar si este istovitor. si aripile se frang mereu, dar peste noapte apar altele. si ma duc si mai departe, insa intotdeauna se incalcesc in acelasi copac. ca si cum copacul s-ar muta cu fiecare ceas, cate un pas. un pas urias.”

albina si fluturele ar putea sa isi uneasca aripile. sau macar sa si le imprumute. cu randul, civilizat.

albina: oare ce e dupa copac?

fluturele: cat de inalt este copacul?

albina: cat efort trebuie sa faci si cat trebuie sa te antrenezi?

fluturele: si apoi, daca dupa copac nu este nimic?

albina: doar gol si un vis trist care sa te inghita intr-o clipita…

fluturele s-a gandit sa isi construiasca aripi trainice. inalte, puternice, deloc tematoare. aripi care sa nu poata fi oprite de crengile rautacioase si neputincioase ale copacului. in fiecare seara, timp indelungat, a adaugat cate o frantura de aripa la visul lui. si lua forma unor ganduri. ganduri care nu se asemuiau cu nimic cunoscut, dar persistau obsesiv.

 intr-o zi, o forta launtrica il imbie spre copac.

norii se inghesuiau a furtuna. o furtuna ce ameninta pajistea atat de linistita.  vantul s-a starnit, si pana sa isi dea seama, fluturele s-a trezit aruncat in valtoare. nu era nimeni in preajma sa-i auda tipetele disperate: "unde sunteti, voi, celelalte creaturi? 
vantule, opreste-te, opreste-te acum!

dar vantul s-a pornit si mai tare, suierind asurzitor; l-a ridicat pe bietul fluturas si apoi...si apoi furtuna s-a domolit. lumea a renascut, s-a transformat, s-a inchis si s-a deschis....

a clipit. a deschis un ochi. albastru. l-a inchis repede la loc. a deschis al doilea ochi. si mai mult albastru. un albastru minunat, curat si cald. 

pasarea s-a ridicat repede. memoria, atasamentele, sentimentele/resentimentele...toate disparusera. era doar bine.


si dintr-o data, ziua a devenit minunata si usor de purtat in zbor. un alt zbor, peste un alt copac. spre o alta albina.








m.